- POEZII - O noapte fără tine

O noapte fără tine

foto: Vicente Romero Redondo

Am înţeles că mai e ceva pe lângă tine.
Mai sunt eu, iar cu mine, o lume întreagă.
Care tot fierbe şi caută răspunsuri în mine,
Care mă tot chinuie şi mă tot întreabă.

Am înţeles că eşti punctul meu culminant,
Care m-a făcut să fiu aşa, cum sunt eu.
Că eşti în viaţa mea, fenomenul marcant,
Care-mi va rămâne în suflet mereu.

Dea-atâte secole poate caut răspunsul,
Care tu o să-mi-l dai sau nu...
Poate eşti viaţa din venele mele, pulsul,
Sau cel care-mi vi la stopa, ve-i fi chiar tu.

De ce anume tu? De ce anume eu?
În lume-s atâtea stafii trecătoare,
Ce tulbură minţile noastre mereu
Şi le lasă plângând ca triste vioare.

Atâtea curente există pe această lume,
Mii de religii, convingeri şi blestemăţii.
Poate nu mai percepem care-s rele sau bune
Şi dacă trebuie bun sau rău să fii.

Mii de glasuri care strigă într-una,
Că e Mesia sau un geniu uman...
În viaţă trebuie să ştii doar una:
Să nu te laşi condus de zdrenţe şi ban.
........................................................

Pe lângă tine mai sunt încă multe
Ce vor să fie neapărat descoperite.
Ideologii, politică, culte...
Până voi şti care-s pentru mine menite.

Poate eşti calea spre a le descoperi pe toate,
Posibil eşti ideologia mea sau abisul.
Cine ştie, e posibil, poate.
Eşti precum pentru scriitor scrisul.

Eşti geamul prin care privesc lumea încântată,
Sau prin care laşi lumea să mă privească?
Sper că nu te vei sparge vreo dată,
Ca lumina puternică să nu mă orbească.
(/Ca cioburile sticlei să nu mă rănească)

11 iulie 2009
Anastasia Popescu

Anastasia Popescu. Un produs Blogger.