joi, 26 iulie 2012

- POEZII - Eu trăiesc prin poezie



Eu trăiesc prin poezie


Condeiul este tot ce vreau,
E tot ce știu și tot ce pot.
Căci prin condei mă concepeau.
Condeiu-mi este crezul. Tot!

Eu scriu aproape de când sunt,
De când nici nu știam a scrie.
De e momentul bun sau crunt,
Eu îl trăiesc prin poezie.

Prin poezie mă trezesc
Și- adorm prin gânduri-chinuite.
Eu tot în versuri plâng, iubesc
Și scap de boli, dureri, ispite.

Prin versuri e plină viața mea.
E dulce. Capătă un sens.
Nu poate nimeni să mi-o ia,
Până mai e măcar un vers.

Prin poezie eu mă știu.
Prin ea sunt însămi eu.
Pot fi așa, cum vreau să fiu.
Căci ea îmi este Dumnezeu.

Ce-s astea? Întreba-vei tu.
Niște cuvinte înșirate!
Nu-s doar cuvinte, cum de? Nu!
Sunt niște suflete-nviate.

Cuvinte multe sunt, dar știi,
Dacă, fără meșter stau,
Pot fi și sute, chiar și mii,
Oricum valoare ele n-au.

Oricum se zbat pe malul foii
Și vor viață să primească.
Să-njure ori laude eroii,
Ast fel, istorii să cioplească.

Cine-i poetul? E-un om ce știe.
Cum să adune gânduri, vise.
Să le-mpletească-n poezie,
Din scene, dar și din culise.

Poetul e acel om ce știe,
Cum să nu moară niciodată.
Cum să rămână pe vecie,
În al tău gând, în a ta soartă.

Eu la cuvinte mă pricep.
Cuvintele-s averea mea.
Doar prin cuvinte mă concep.
Căci ele-mi sunt și liniștea.


Condeiu-mi este crezul. Tot!
Căci prin condei mă concepeau.
E tot ce știu și tot ce pot.
Condeiul este tot ce vreau.
.
26 iulie 2012
Anastasia Popescu