- POEZII - Mamei

Mamei

foto: Vicente Romero Redondo
Când nu vei fi, soarele va rămâne pe pământ
Şi-mi va lumina viaţa precum tu ai făcut-o.
Iar ciripitul păsărilor- glasu-ţi sfânt,
Căci aşa voce  gingaşă doar tu ai avut-o.

Când ploaia-mi va bate-n geamul pustiu,
Voi şti că ai venit să-mi spui cât mă iubeşti,
Atunci ploaia se va transforma în cânt dulciu
Pe care înainte de somn mi-l şopteşti.

Când nu vei fi, atunci izvorul cristalin,
Va spune lumii de sfinţenia sufletului tău.
De puritatea duhului tău feminin,
Ce a reuşit să fie învingător mereu.


Iar curcubeul-întruchiparea ta de veci,
Mă va face să te simt mereu mai aproape.
Îmi va goni lacrimile şi gândurile reci
Şi prea chinuitoarele frământări în noapte.

Bătrânul pământ, ostenit şi cicatrizat,
Sunt mâinile tale, sfântă mamă!
Mâinile care o viaţă-ntreagă ai lucrat
Şi noaptea au şters lacrimi în năframă.

Iar ochii tăi, ochi tăi  clari şi curaţi,
Curaţi ca ziua sfântă a sărbătorii.
Ochii care-n atâtea molitve-s cântaţi,
Puri şi  cinstiţi  ca faţa ninsorii.

Şi cerul,cerul eşti tu! Cinstit şi sfânt!
Iar norii de pe cer - gândul tău curat.
Mamă, când nu vei mai fi pe pământ,
Chipul tău va rămâne pe el pictat.


09 mai 2009
Anastasia Popescu


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.