- DIN CULISE - Dacă mor peste cinci zile...



Dacă mor peste cinci zile...


     Încercam într-o seară să adorm și cum pe oamenii ”zăpăciți” de-al de mine, nu-i prinde somnul, m-a trăsnit un gând: ce-aș face dacă aș ști că mai am de trăit cinci zile? Ce-aș face în aceste cinci zile? Unde m-aș duce? Pe cine aș suna, cui i-aș închide telefonul ? De la cine mi-aș cere iertare? Și iată ce gânduri îmi zburau prin minte:

     Deci, mai am de trăit 5 zile....Primul lucru pe care l-aș face: aș suna-o pe mama, ca să-i spun cât de mult o iubesc, ca să-i mulțumesc pentru viața pe care mi-a dărui-o, pentru grija ce mi-a purtat-o. I-aș spune că e cea mai bună mamă din lume și că o iubesc enorm și aș ruga-o să mă ierte pentru lacrimile vărsate din cauza mea.
      Tot în aceeași zi aș comanda cea mai frumoasă cameră de hotel. Apoi aș merge la un magazin de lenjerie ca să cumpăr ceva drăguț, mi-aș face o coafură și un machiaj superb și i-aș expedia soțului meu printr-un curier invitația la hotel.

     Mai am de trăit 4 zile... Le scriu oamenilor dragi un ”mulțumesc” și un ”vă iubesc”, oamenilor care m-au ajutat, m-au susținut și încurajat, oamenilor care mi-au zâmbit când aveam nevoie ca cineva să-mi zâmbească, oamenilor ce m-au marcat. Îmi sun cea mai bună prietenă, deși urăsc acest cuvânt, pentru că m-am dezamăgit în prietenie, o voi numi sufletul apropiat mie. Ne întâlnim în oraș, îi spun cât de fericită sunt că am întâlnit-o în această viață. Seara mergem să dansăm amândouă, până nu ne mai țin picioarele. Ca de obicei râdem împreună până ne doare burta și ne dau lacrimi.

     Mai am de trăit 3 zile.... A treia zi o dedic pisicuțelor mele scumpe și iubite și filmelor preferate. Pisicilor le cumpăr de păpat tot ce-i mai bun, le scot la plimbare și le pup până se vor sătura de mine. Caut câteva din preferatele mele filme și le mai savurez o dată.


     Mai am de trăit 2 zile.... În penultima zi a vieții mele iau în chirie mașina visurilor mele și cu muzica vibrând în boxe, scot din ea atâta viteză, câtă poate. Seara, tot la volanul mașinii mele de vis, merg să-mi cumpăr o rochie de seară și o iau anume pe aceea, pe care la prima privire înțeleg că am căutat-o din totdeauna. Pentru rochie îmi cumpăr și o pereche de pantofi ai naibii de scumpi, dar și cerceii pe care de mult timp îi admir în vitrine. De toate astea voi avea nevoie mâine.


     Ultima zi a vieții mele... Astăzi zburăm cu soțul la mare. Da, anume zburăm, pentru că mă tem de moarte de zboruri și totuși dacă mor...sper nu așa însă. Ajungem pe un litoral de vis. Îmi despachetez rochia și pantofii, îmi pun bijuteriile și cobor la o cină, la o ultimă cină cu el - bărbatul vieții mele, primul și unicul. El mă privește încântat, iar eu îi admir chipul acum deja atât de matur și mă întreb oare când au zburat anii? Și ce muzică frumoasă cântă... La cină mănânc ceva bun de tot, pentru că îmi place mâncarea gustoasă și pentru că, la naiba, toată viața m-am limitat și nu am mâncat pe săturate. 

    După cină, mă descalț de pantofi și ne plimbăm pe nisipul cald încă, iar valurile mării ne mângâie picioarele. Ne așezăm pe litoral, îl sărut cu acel foc, ca atunci, de mult, ca prima dată. Îmi culc capul pe umărul lui, el mă cuprinde, eu închid ochii.....


     În buzunarul său, el va găsi o scrisoare în care îi scriu despre toate cele, pe care și așa le știe. La sfârșit îmi va găsi ultima dorință, să rămân acolo, în apele mării și el să fie cel ce o va face.


     Din fericire sunt vie și peste cinci zile voi fi. Am o viață înainte pentru a le realiza pe toate aceste frumoase lucruri și încă multe altele, dar cine știe....

     Pe lângă faptul că aceste frământări ale mele par o nebunie, ele mai sunt și un bun exercițiu pentru a înțelege ce ne e scump și cine ne e drag, pentru ce merită nu numai să murim, dar să și trăim. Iată de ce, această revelație plină de vise și nebunie m-a ajutat să-nțeleg ce e primordial în viața mea și de mâine încep să le transform în realitate... cu o mică excepție, eu voi redeschide ochii, iar el nu va găsi nici o scrisoare în buzunar, decât poate una cochetă și provocatoare... ;)

     Vă sugerez și vouă un  ”fundal” pentru a vă întreba: ce dacă.... Doar închideți ochii...


Anastasia Popescu

Anastasia Popescu. Un produs Blogger.