miercuri, 13 februarie 2013

- LECTURI - ”Viața pe un peron” de Octavian Paler


”Viața pe un peron” de Octavian Paler



     ”Viața pe un peron” de Octavian Paler, e prima carte în care mi-am permis să fac însemnări. E cartea pe care am citit-o cu creionul în mână. ”Viața pe un peron” e un roman filozofic, profund și chiar greoi de citit, nu e o carte ce o poți citi în transport; ea necesită multă concentrație. Impresionează prin faptul că lasă loc de interpretări și adaptări la propria viață.

    Anume în această carte găsiți renumitul decalog a lui Octavian Paler, dar care la sfârșit se dovedește, că mai conține o poruncă, cea de-a 11-a: ”Privește și treci!”. ”Viața pe un peron” nu e un roman ușor de citit, cere implicare psihică și psihologică, filozofică. De la început, pare neclar, dar te momește în nebunia sa și te face dependent, însetat să-i cunoști finalul. O să vă prindă bine și dicționarul, atunci când citiți această carte, mie mi-a prins bine. Cu siguranță o să vă și îmbogățiți pe cinste și vocabularul.



     E o operă, departe de a fi realistă, așa cum sunt cele preferate de mine, dar conține multă înțelepciune, care poate fi aplicară cu ușurință în viață, asta dacă o să-i pătrundeți în esență. E o carte ce se citește printre rânduri. Erou principal pomenește de mai multe ori, că cititorul poate fi tentat să-l creadă nebun, fiind momente când chiar și acesta nu-și mai vede limita dintre nebunie și treaza conștiință. 




    ”Viața pe un peron” e una din puținele cărți ce te face la anumite pasaje ale sale, să rămâi perplex, să ți le atribui ție și să le mai recitești de vreo două ori. După cum am mai spus, autorul lasă loc de interpretare, permite cititorului să-și pună în funcțiune imaginația, ba chiar te provoacă să o faci.




     Nu obișnuiesc să povestesc cărțile despre care scriu și nici de data această nu o să-mi încalc obiceiul. O să vă spun doar că romanul e o confesiune, scrisă pe un peron pustiu, scrisă în general în pustiu și cu același pustiu în suflet. Nu e o carte despre fericire, ba din contra, despre opusul său, despre nereușite și despre lupta continuă cu tine însuți; lupta dintre ”Dumnezeul și fiara din tine”.




      Vă scriu câteva citate, care mi-au plăcut cel mai mult, deși sunt destul de multe, o să selectez doar câteva:


”Nu vă continuați gesturile ca și cum nimic nu s-ar întâmpla, smulgeți-vă măștile de sticlă.”

”Omul l-a descoperit pe Dumnezeu, nu uitându-se spre cer, ci căutând în sine însuși... N-am suportat gândul că suntem doar pulbere și atunci am căutat în noi ceea ce s-ar opune pulberii. El s-a născut astfel dintr-o revoltă, a fost la început un protest.”

”Credința dumneavoastră ne cere să suportăm tot ce se întâmplă, cu gândul la viața de apoi... Ea ne cere nu să înțelegem istoria, ci s-o îndurăm. Să ne resemnăm. Să credem că într-o altă lume vom fi răsplătiți pentru resemnarea noastră de acum. În felul acesta, ne trezim fără nici o apărare în fața nedreptății.”

”Eu cred că infernul există. Dar cred că există aici, pe pământ. Așa cum aici, e singurul loc unde s-ar putea crea paradisul.”

”Oamenii îți iartă multe, dar nu-ți iartă când le arăți cu degetul lașitatea. Ei vor să pară nobili, chiar când nu fac nimic pentru asta sau mai ales când nu fac nimic.”

”Viața însăși e o stare de tranzit între viață și moarte.”

”De vină ești tu și coaja în care te afli.”

”Dreptatea a fost uneori la fel de crudă, ca și nedreptatea.”

”Iremediabilă e numai greșeala de a te lăsa strivit.”

”Am trăit în ezitări, dileme, teama sau indiferența altora.”

”Locul nostru e alături de cei pe care i-am lăsat și i-am încurajat prin pasivitatea noastră, să hotărască moarte.”

”Indiferența nu e decât o formă comodă de a subscrie la rău.”

”Din păcate, prea multe credințe au purtat în pântecele lor un martir gata să-i măcelărească pe cei care nu vroiau să se lase mântuiți.”

”Ei nu au idei, ci interese. Nu au idealuri, ci doar scopuri.”

”Greșeala oamenilor a fost că niciodată nu s-au priceput să se uite lângă ei. Li s-a părut că dacă fericirea există, ea trebuie să fie inaccesibilă sau, oricum, foarte greu de atins.”

”Nimeni nu te iartă când ești slab, doar te uită.”

”Important e ce se va întâmpla cu mine, nu ce credeți despre mine.”




     Să nu mă criticați că am scris prea multe citate, e foarte dificil să alegi pe care să le incluzi și pe care nu. Sper că v-am intrigat și vă mărturisesc cu toată sinceritate, e o carte ce merită citită.


Lecturi plăcute!


Anastasia Popescu