- DIN CULISE - Cafeaua mea de dimineață





Cafeaua mea de dimineață


     Azi dimineață mi-a venit gustul de o cafea. Am luat ibricul în care urma să o prepar și am descoperit în el zațul uscat de la cafeaua băută acum câteva zile. Uitasem să-l spăl. Când am aruncat zațul am simțit un miros înțepător de țigară sau cel puțin foarte asemănător cu fumul de țigară. Atunci m-am întrebat: oare beau cafea pentru că are un miros ascuns de țigară? Pentru că nu fumez și condamn fumatul. De ce atunci mă consolez cu aroma cafelei?

     Nu mă pot declara o mare amatoare de cafea, da uneori totuși îmi vine gustul să beau una. Când eram mai mică, îmi plăcea să mă laud că beau cafea și nu ceai, îmi părea că ceaiul e pentru copii, iar faptul că beau cafea, mă face mai matură. Eh, dacă ar consta maturitatea în cafea. Deși era amară și chiar nu-mi plăcea deloc, o beam cu o „responsabilitate” ce-mi stârnește zâmbet acum, atunci totul era pe cât se poate de serios. Poate în serios, intuind că într-o zi o să realizez unele lucruri, anume datorită cafelei?

     Sigmund Freud (părintele psihanalizei, pentru cine nu știe) susținea că Supra-eul nostru inhibă dorințele Se-ului, adică a inconștientului, din anumite considerente morale și ținând cont de ceea ce e socotit drept normalitate de către marea majoritate. Freud mai contura și importanța viselor, unde după cum credea el și tind să-i dau dreptate, suntem în largul nostru. În vis inconștientul nostru e liber să facă ce vrea, tocmai din acest motiv avem vise amorale sau chiar absurde uneori. Părintele psihanalizei spunea că e foarte important să avem asemenea vise, pentru că dacă nu ne-am descătușa în somn, am face-o în viața reală.

   Să fie cafeaua mea un „vis”? Nu, nu vreau să fumez și vreau să fiu înțeleasă corect. Cine nu știe să pătrundă în esența cuvintelor, să închidă de pe acum această pagină. Vreau să spun că prin acest incident de azi dimineață, cu zațul uscat, am realizat că ne dezicem de la multe în viață, doar pentru că ceilalți vor considera anormale anumite decizii sau obiceiuri de-ale noastre și în acel moment începem să le căutăm „fantoma” în alte obiecte, obiceiuri, oameni.

     
  Dar voi de ce „beți cafea”?


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.