- DIN CULISE - Follow me...





Follow me... 
foto: Max Bondarenco; sursa: 500px.com

     Suntem într-o veșnică goană. Goană după nu știu ce, după fleacuri și deșertăciuni. Vrem să demonstrăm nu știu cui, nu știu ce. Vrem să fim mai buni. Mai buni decât cine? Reușim în această goană să fim noi, să ne urmăm visul, calea, să facem ce vrem, nu doar ce trebuie?


      Facem facultăți de dragul părinților, ne angăjam la serviciu ca să nu murim de foame. Ne trezim în fiecare dimineață, în același pat, ca să urmăm aceeași cale, spre același loc. Mai rămâne loc de ”VREAU”? Câți din noi au curajul să lase baltă tot ce a zidit, tot ce are și să creeze un nouă viață? Câți au curajul să plece de la locul de muncă sau să-i spună soției/soțului că nu o/îl mai iubește?


     Cine ești, ce iubești, ce îți dorești? Îți mai rămâne timp și de asta? Absorbiți de rutină nu prea reușim să spargem tipare, să trăim așa cum ne dorim. Uneori ne hrănim cu deșarta iluzie, că de fapt asta facem, dar dacă e să privim în jur, nu ne deferențiem cu nimic de alții. Suntem la fel, ordinari, obișnuiți, aceiași.


    Ai în tine o lume întreagă care așteaptă descoperită, dar tu îți pierzi timpul cu ceea ce nu iubești, cu oamenii care nu te plac, cu visele care se spulberă. Și ce dacă nu o să ai averi și ce dacă alții se vor lăuda cu serviciu mai plătit? Câți din ei o să poată spune că s-au găsit? Câți din ei pot să lase totul baltă și pe ultimii bani să plece la capătul pământului, că să se cunoască?



Anastasia Popescu


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.