- DIN CULISE - Istoria propriei vieți vă aparține




      Sunt zile care încep „pe dos”. Toate îți cad din mâini, te grăbești, uiți ceva acasă... Astăzi dimineață eram enervată că întârziam, iar printerul îmi făcea probleme: îmi boțea foile de care aveam mare nevoie. Ca urmare toate au mers „pe dos”. 

     Am dezasamblat printerul ca să scot foile, m-am murdărit de cerneală, deci deși întârziam trebuia să-mi schimb hainele și vă dați seama ce înseamnă pentru o femeie care întârzie să își schimbe hainele. Până la urmă mi-am rezolvat problema și mi-am printat foile. 

     În drum spre universitate, la intrarea într-o trecere subterană, era un cerșetor, căruia grăbită am scos și i-am dat niște lei. Apoi m-am oprit din mersul meu grăbit și mi-am zis: Acest om nu are casă, își trăiește viața pe niște scări prăfuite și reci, iar eu m-am enervat că mi s-a defectat printerul.

     Așa se întâmplă uneori să nu ne dăm seama cât de bogați și de fericiți suntem. Să ne dorim tot mai multe și mai scumpe, să ne plângem că nu avem nu știu ce gadget sau că nu putem merge în vacanță... Toate astea le facem fără să observăm că lângă noi trăiesc oameni nefericiți, cărora le putem întinde o mână de ajutor.

     Cu toate acestea nu sugerez să ne mulțumim cu ce avem, viziunile mele sunt progresiste și cred că mereu mai e loc de mai bine. Totuși haideți să nu ne plângem de viața pe care o avem sau de lucrurile pe care nu ni le permite, ci bucurându-ne de viața ce o trăim, să muncit și să obținem cinstit tot ce ne dorim.

    P.S. - Iar dacă „printerul” vă boțește „foile”, aruncați-le, luați altele curate și scrieți tot ce vreți pe ele. Istoria propriei vieți vă aparține!


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.