- DIN CULISE - La răscruce de doruri





La răscruce de doruri

foto: Ellene Andronache
     Am puțin mai mult de o săptămână de când lipsesc de acasă, dar am senzația că a trecut cel puțin o lună. Mi-e dor de casă, de fapt mi-e dor de oamenii de acasă, de obiceiurile noastre comune, de munca mea...

     Mi-e dor de casă, de soțul meu, de iubitele mele pisici, de prietenii mei. Vreau acasă, dar vreau să rămân și aici. E greu dorul de casă, dar e mai ușor atunci când de acolo de unde trebuie să pleci spre casa ta, nu te ține nimic. În acest caz nu te cerți și contrezi cu tine însuți în goana de a lua o decizie.



     Mă aflu la o răscruce de doruri, unde sentimentele se încâlcesc în interiorul meu, formând o stare aproape de cea a nebunilor. Nu am știut până acum ce înseamnă să fii tristă și bucuroasă în același timp. Absurd nu? Nebunesc? Da! Cum adică să fii și tristă și bucuroasă? Iată așa!  E posibil atunci când inima ta nu știe ce să aleagă, nu știe unde vrea să fie mai tare, de fapt vrea să fie în două locuri în același timp. Sunt bucuroasă că plec și tristă că nu rămân. 




    De fapt, cred că aș putea pleca cu totul de acasă, dacă oamenii dragi mie m-ar urma. Pentru că până la urmă, acasă e acolo unde-ți sunt oamenii scumpi ție, lucrușoarele tale, fie și ieftine, dar foarte dragi, indiferent dacă toate astea se află în Moldova, Italia sau oriunde în alt colț al lumii. Nimeni nu te poate condamna că îți cauți fericirea, că îți dorești să trăiești acolo unde ți-e mai bine, mai frumos, mai plăcut. Cum zic bătrânii „Omul sfințește locul”.






Anastasia Popescu. Un produs Blogger.