- DIN CULISE - 140 de euro pentru a prinde la curaj




140 de euro pentru a prinde la curaj


foto: arhivă personală (Italia, Mirandola)

     Trăim într-o societate plină de stereotipuri și de „nu e voie”, „nu e bine”, „nu-i frumos”, „ce o să zică lumea?”. Oricât nu am încercat să devin mai curajoasă sau mai bine zis mai indiferentă față de cum va arăta în ochii altora ceea ce fac, a fost greu să mă debarasez de gândirea implantată de părinți și bunei. E greu să prinzi la curaj, să devii altfel, acolo unde curaj nu prea vezi și toți sunt la fel. E greu să găsești încurajarea de a fi așa cum ești, când cei care „nu corespund” sunt criticați. Și e atât de plăcut să descoperi că mai sunt de-al de tine...


     140 de euro, atât am plătit pentru drumul tur-retur în Italia și înapoi. 140 de euro care mi-au oferit mai mult decât o călătorie într-o țară străină. Acolo am văzut oameni și o societate diferită, pe care am îndrăgit-o mult, iar acum am ajuns să-i duc dorul și să nu mă simt bine în țara în care trăiesc de 21 de ani și să-mi doresc cu tot  dinadinsul să o părăsesc.

     În Italia am învățat să zâmbesc, pentru că acolo toată lumea îți zâmbește și știți, zâmbetul e molipsitor! Acolo am prins la curaj să fiu așa cum sunt, să zic ceea ce cred, să fac ceea ce îmi place, indiferent dacă altora le place asta sau nu. În Italia am învățat să mă stimez și să mă iubesc, așa cum sunt, cu imperfecțiuni fizice, și nu numai. 

     Acum îmi permit, ieșind din mașină, să fredonez melodia pe care tocmai o ascultam la radio în timp ce conduceam; și mi-e indiferent cum arată asta de la o parte! Pentru că mie mi-a cânta! Cu foarte puțin timp în urmă nu aș fi făcut-o, de teamă să nu par nebună. Acum nu-mi pasă. 

     Orice experiență, oricât de neînsemnată ne schimbă, ne învață ceva, impactul acestei experiențe o simți, mai devreme sau mai târziu. Eu, cu 140 de euro am călătorit spre Italia și spre mine!

  

Anastasia Popescu. Un produs Blogger.