- DIN CULISE - Doar tu știi cel mai bine de ce ai nevoie



Doar tu știi cel mai bine de ce ai nevoie


foto: sapicablog.com

      Eu mă tot caut, neștiind dacă mă voi găsi vreodată; dar viața e însăși o căutare de sine. Scopul vieții nu e să te găsești, ci să te cauți. Ca să înțelegi pe ce drum să pornești, ai nevoie de ani de zile, de meditații, de întrebări pe care trebuie tu să le formulezi și la care tot tu trebuie să răspunzi. Ca să hotărăști pe ce drum să o i-ai, ai parte de multe nopți nedormite, de încercări, căutări, greșeli și concluzii.


     Și iată parcă ai început să înțelegi cine ești, ce-ți dorești, unde vrei să ajungi, ce vrei să faci și când vrei să le faci pe toate astea. Îți punctezi în mintea ta o listă de „must do” și una de lucruri pe care nu le vei face vreodată. Parcă din ceața întrebărilor, ezitărilor și temerilor, se zărește o rază de hotărâre, conturându-se unele răspunsuri. Anume în acest moment apare un cineva în viața ta, care să te facă să te îndoiești de veridicitatea răspunsurilor tale, de corectitudinea drumului pe care l-ai ales. Te face să te îndoiești de tine însăți.

     Te întrebi dacă nu cumva ai luat-o pe o cale greșită, dacă n-are dreptate cel care rostește lungi pledoarii în fața ta, încercând să te convingă de faptul că anume el/ea trăiește corect și indirect, dar totuși impunându-te să-i urmezi exemplu. Începi să-ți revizuiești valorile, conceptele, tăria cu care le apărai; începi să pui la îndoială tot ceea ce ai fost tu de până acum și ceea ce ești în prezent. De parcă pierzi încrederea în tot ce-ai zidit în mintea ta, pierzi încrederea în tine și în faptul că doar tu știi cel mai bine de ce ai nevoie!

     Trec zile în care începi să crezi că nu ai gândit corect, că acel cineva are dreptate...

     Pentru că la un moment dat, într-un moment absolut banal și obișnuit, să îți dai seama că te îndepărtezi de tine însăți! Te oprești stupefiată, de parcă trezită dintr-o beție și ți-e ciudă pe tine că te-ai lăsat atât de ușor convinsă și că ai îndrăznit să te îndoiești de tine. DE TINE! Cea care te cunoști cel mai bine, cea care știi ce vrei să faci și ce nu ai face niciodată. Cea care în nopțile de insomnie ai început să te cauți.

     Dezamăgită de propria persoană, dar totuși extrem de fericită că te-ai regăsit, că în sfârșit iarăși te recunoști, cuprinzi în tine tot ceea ce iubești atât de mult, ceea ce prețuiești, ceea ce te face ca tu să fii TU și nu alt cineva.

     Poate acel cineva în viața ta, ți-a servit drept lecție. Așa ți-ai testat tăria, deși ai picat testul, așa ai reconfirmat că vrei anume ceea ce vrei. Anume așa ai învățat să nu te mai îndoiești vreodată de ceea ce ești și să lupți din toate puterile, să rămâii TU și nu o copie jalnică a cuiva care complexat de propriile nereușite, vrea să prevină succesele tale. 

     E la fel precum cineva ți-ar spune ce pereche de pantofi ți-e mai comodă. Nimeni nu poate ști în care din toate perechile te simți cel mai bine, oricât de mare prieten ți-ar fi. Numai tu poți simți ce pantofi ți se potrivesc mai mult, care îți plac și care nu te rod, îngreunându-ți mersul și făcând imposibil alergatul. Nimeni nu poate „măsura pantofi” în locul tău, pentru că nimeni nu te simte la fel de bine, precum te simți tu, de acolo, exact din interiorul tău.

     Eu mai bine greșesc, mergând pe propria cale, decât să reușesc, mergând pe cea dictată de cineva!


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.