- DIN CULISE - Nouă lecții de viață din 2013

Nouă lecții de viață din 2013

foto: pinterest.com
     Spre sfârșitul lui 2013 m-am retras de pe blog și de pe facebook. Am ezitat a scrie retrospective pentru că anumite evenimente de la sfârșitul lui 2013 al meu, mi-au oferit mai multe întrebări decât răspunsuri. Am avut parte de o revizuire a valorilor, a vieții dacă vreți. În anul ce a trecut am învățat anumite lucruri pe care le-am conștientizat îndată ori peste ceva timp. După ce mi-am revenit din starea de care am avut parte (o stare foarte necesară, de care nu mă plâng, ba din contra), vin și eu cu o listă de lecții pe care mi le-a oferit atât de generos anul ce a apus deja. Nouă lecții la număr, din care am învățat:

     Să nu am încredere totală în nimeni. Să păstrezi distanța în relație cu oamenii. Nu e vorba că am dedus eu că trebuie să fiu rece cu oamenii sau să nu-mi fac prieteni, ci că trebuie să las mereu loc de o posibilă dezamăgire. Ceea ce fac și ce spun într-o prietenie, trebuie gândit ca să nu aducă după sine consecințe urâte, în cazul materializării acestei dezamăgiri. 

     Să nu scot niciodată, dar ABSOLUT NICIODATĂ „gunoiul din casă”. Oricât de buni prieteni nu ai avea, nu e neapărat să știe cum te cerți cu soțul tău. Certurile sunt pentru „acasă” pentru uși închise și în lipsa unor „spectatori”; pentru că nu e frumos, e cum te-ai împroșca cu noroi în fața altora, cum ai luat o grămadă de rahat și ți-ai întinde-o pe față în ochii lumii. Uneori mult stimata asistența poate înflori o banală privire sau un schimb de replici, într-o adevărată „frumusețe” de poveste . 

     Să dedic timp și forțe doar oamenilor și lucrurilor care contează cu adevărat, care au o valoare pentru mine (dar pentru asta trebuie mai întâi să afli cine sunt ei). Ar fi bine dacă în minte ai face un top al oamenilor care îți merită timpul și nu cumva să-i încurci cu locurile. Mi s-a întâmplat să neglijez cei mai scumpi oameni din viața mea, pentru carieră, pentru pseudo prieteni, pentru nu mai știu ce fleacuri. Am pierdut ore în șir vorbind cu anumite persoane pe internet, în timp ce cel mai scump om mie, stătea întins lângă mine și era total lipsit de atenția mea. Cu el nu am găsit timp să discut și să-l întreb ce și cum îi place, ce nu-i convine și ce ar dori să schimbe, deși cu adevărat părerile lui contează pentru mine. Bine că am timp să le repar pe toate. De multe ori pierdem timp, intervale importante din viața noastră, pe fleacuri, pe fleacuri oameni buni. Pentru lucruri care nu au nici o valoare în viața noastră și le neglijăm pe cele importante.

     Să nu cred în minuni. Einstein spunea că există doar două căi de-ați trăi viața: fie că nu crezi în minuni sau crezi că totul e o minune. Oricât de nepotrivit perioadei de sărbători în care ne aflăm ar suna, dar eu cred că minuni nu există, că trebuie să muncești mult pentru ceea ce-ți dorești și să nu aștepți miracole. 

     Nu poți schimba lumea, dar te poți schimba pe tine. Toți trec prin perioada în care își doresc să schimbe lumea și se simt capabili de asta. Se avântă în dezbateri și acțiuni menite să atingă acest scop. Cineva mi-a zis într-o zi să nu mai pierd timpul cu nimicuri, să nu mai încerc să schimb lumea pentru că nu o pot face. În schimb m-a îndrumat să văd ce nu e bun la mine, ce pot schimba la propria-mi persoană și să tind mereu spre mai bine. Era și este o femeie înțeleaptă, știa ce spune.

     „În viață nu primești ceea ce meriți, ci ceea ce negociezi”, spunea Thomas Edison și eu îl susțin în această afirmație. De multe ori ne plângem că un coleg a fost promovat, deși suntem siguri că noi suntem mai capabili și meritam mai mult decât el promovarea. Poate că suntem mai capabili, dar cu siguranță nu prea știm să obținem ceea ce dorim, dar cel mai important să PRETINDEM, să CEREM. Ileana Vulpescu a spus că „Dacă nu știi ce să ceri de la viață, viața nu știe ce să-ți dea”.

     Contează defectele oamenilor, nu calitățile lor. De ce? Pentru că atunci când construiești o relație, anume la defecte trebuie să atragi atenția și să te întrebi dacă ești gata să te împaci cu ele. Un bărbat care aduce flori iubitei în fiecare lună, e frumos, dar dacă o bate o dată pe săptămână, florile nu știu cum nu mai contează.

      Să nu judec și să nu dau sfaturi. Nu am dreptul, sunt subiectivă; ceea ce e bine și normal pentru mine nu e neapărat la fel de bine și normal pentru alții. Plus la toate nu merită să-mi pierd timpul cu datul sfaturilor în vânt și discutatul vieților străine, nu-mi aparțin, nu-mi pasă. Mă exprim pe marginea unei situații doar dacă părerea mea contează și e cerută.
     
     Niciodată să nu spun niciodată! Viața se schimbă, gândirea noastră, valorile, conceptele, situațiile în care ne aflăm se schimbă. Tot ceea ce susținem azi cu tărie, are o valoare dependentă de anumite condiții care se pot schimba mâine. Totul în viață e extrem de relativ (și adevărul și dreptatea).


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.