- LECTURI - „Dragostea durează trei ani” de Frédéric Beigbeder

„Dragostea durează trei ani” de Frédéric Beigbeder
foto: arhivă personală
   Am cumpărat această carte din pură revoltă. Răsfoiam paginile unei librării online în căutarea unor lecturi și când colo: „Dragostea durează trei ani”. Cum așa, zic eu. Nu e adevărat, nu cred, știu că nu e așa. O să citesc și o să critic pe măsură cartea asta cu titlu absurd. O să scriu un răspuns, o să-i scriu autorului, să știe că se înseală și click pe comandă.

     Când am primit cărțile printr-un curier, „Dragostea durează trei ani” a fost prima pe care am înșfăcat-o să o citesc. Am citit vreo  3-4 capitole cu de-a sila și marș pe raft la prăfuit! Nu-mi place! Hotărât! Probabil vreun an a stat în dulapul cu cărți. Am deranjat-o o dată când am împrumutat-o și în rest când am șters praful.



     Am revenit la ea acum o săptămână. Am decis să-i mai dau o șansă. În consecință am savurat-o în vreo trei seri cu mare nesaț. Mie îmi plac acele cărți din care pot învăța ceva. Romanul ăsta cu titlu scandalos și revoltător (care pe lângă toate restul mai e și o excelentă strategie de marketing), m-a învățat că foarte mult contează CÂND citești o anumită carte, în ce perioadă a vieții tale. În timp ce citeam „Dragostea durează trei ani” de Frédéric Beigbeder, o prietenă îmi zice: „Urăsc cartea asta, e cea mai depresivă din câte am citit!”, zise ea cu promisiunea mai mult făcută sie însăși, de-a reveni la ea. Iubesc acele carți ce provoacă sentimente puternice.



     Vreți să vă plictisesc cu „mi-a plăcut foarte mult această carte”? Nu prea cred. În schimb o să vă spun că m-a încântat lipsa de cenzură în vocabular și faptele descrise. Totuși extrema lui Bukowski în ale textelor uncensored, nu o veți găsi la Beigbeder. O carte despre cum moare dragostea într-o căsătorie și cum renaște ea într-o nouă relație, deși renașterea această e datorată multiplelor jertfe de ordin sentimental. O carte frumoasă scrisă de un autor care contestă sau nu până la urmă faptul că dragostea durează trei ani? Vă las pe voi să descoperiți happy or not happy end-ul. Până atunci vă delectez cu niște citate.



Citate din „Dragostea durează trei ani” de Frédéric Beigbeder:

„Viața e aceea care are cu adevărat ultimul cuvânt.”

„Treizeci de ani: vârsta aia parșivă, la care ești prea bătrân ca să fii tânăr și prea tânăr ca să fii bătrân.”

„Cum am putut lăsa aparențele să-mi dicteze viața în asemenea hal? Se spune deseori că „trebuie salvate aparențele”. Eu, unul, zic că trebuie asasinate, fiindcă ăsta e singurul mijloc prin care te poți salva.”

„Sunt un om mort. În fiecare dimineață mă trezesc cu un chef de somn imposibil de stăpânit. Mă îmbrac în negru fiindcă sunt în doliu după mine însumi. Port doliu după omul care aș fi putut fi.”


„Cu timpul iubirea dispare. Cine eşti tu, să te crezi în măsură cu nişte glande şi cu nişte neurotransmiţători care te lasă baltă, inevitabil, la data prevăzută?”

„Lehamite de fetele astea cu care te culci, dar lângă care deteşti să te trezeşti.”

„Asta e viaţa: cum eşti niţel fericit, cum are ea grijă să te cheme la ordine.”

„Basmele nu există decât în basme. Adevărul este mai dezamăgitor, de aia minte toată lumea.”

„Atunci când faci pe cineva să sufere, cel mai distrus eşti tu însuţi.”

„La 20 de ani, credeam că ştiu totul despre viaţă. La 30 de ani, am aflat că nu ştiam nimic. Tocmai petrecusem zece ani învăţând tot ceea ce trebuia să uit după aceea.”

(Unele femei)„îl aşteaptă pe Făt-Frumos, acest concept publicitar debil, care fabrică tipe dezamăgite, viitoare fete bătrâne, acrituri în căutarea absolutului, în timp ce un singur bărbat imperfect le-ar face fericite.”

„Căsătoria este ca şi cum ai mânca la toate mesele caviar: o indigestie cauzată de făptura adorată până la îngreţoşare.”

„Bărbatul este un animal nesatisfăcut, care ezită între mai multe frustrări. Dacă femeile ar fi şmechere, l-ar refuza, ca să alerge după ele toată viaţa.”

„Dragostea cea mai puternică este cea neîmpărtăşită.”

„Să iubeşti pe cineva care te iubeşte este narcisism. Să iubeşti pe cineva care nu te iubeşte, asta da, dragoste.”

Ce e mai rău, să faci dragoste fără să iubeşti sau să iubeşti fără să faci dragoste”

„Familia este o chestie penibilă chiar şi când e a ta, darămite când e a soţului.”

„Trebuie să te hotărăşti: ori trăieşti cu cineva, ori îl doreşti. Nu poţi dori ceea ce ai, e împotriva naturii.”

„Căsătoria este ceva criminal, fiindcă ucide misterul.”

„Fericirea se bazează pe încredere, pe când dragostea cere îndoială şi nelinişte. Pe scurt, căsătoria a fost, în mare, creată ca să te facă fericit, nu ca să rămâi îndrăgostit.”

„Pentru ca să înflorească, o femeie are nevoie de un bărbat care s-o admire.”

„Oare este posibil să te îndrăgosteşti fără ca asta să se termine în sânge, spermă şi lacrimi?”

„Cele mai frumoase serbări sunt cele din interiorul nostru.”

„Lumea se poate prăbuşi, tu n-ai ochi decât pentru ochii celuilalt.”

„Problema sexuală a băieţilor de bani-gata este că au fost obişnuiţi, din fragedă pruncie, să primească totul fără să dea nimic. Nici măcar nu e o chestie de egoism, numai că nimeni nu le-a explicat vreodată că între o fată şi un Porsche există o diferenţă. (Când distrugi o fată, tăticu nu te ceartă.)”

„Dragostea este o sursă de probleme respiratorii.”

„Telefonul, faxul, internetul nu vor întrece niciodată, în frumuseţe romantică, nebunul şi vechiul pericol al legăturii epistolare.”

„Iată marea dramă a societăţii noastre; nici măcar bogaţii nu mai stârnesc invidia. Sunt graşi, scârboşi şi vulgari, nevestele lor au liftinguri, copiii lor se droghează, ei se duc închisoare, au gusturi de ţoape, pozează pentru Gala. Bogătașii de azi au uitat că banul e un mijloc şi nu un scop.”

„Problema mea e că tu eşti soluţia.”

„Pentru ca dragostea să dureze întotdeauna, e de ajuns să trăieşti în afara timpului.”

„Eşti îndrăgostit în ziua în care pui pasta de dinţi pe o altă periuţă decât a ta.”

„Fără ucenicia durerii, fericirea nu este solidă. Dragostea care durează trei ani este aia care nu a urcat pe munţi şi nici nu a ajuns în prăpăstii, aia care îţi cade mură în gură.”

„- După cât mă vei părăsi?
- După zece kile.
- Eh! Ce să-i faci dacă fericirea îngraşă?!”



Lecturi plăcute!




Anastasia Popescu. Un produs Blogger.