- POEZII - Zâmbete din raze de lună

Zâmbete din raze de lună

sursa

Eu mi-am pus sub pernă luna
Am cuprins-o și i-am spus,
Că cum ea e numai una,
Strălucește colo sus,

Tot așa îs una eu
În această lume mică.
Strălucesc la geamul meu
În universu-mi de furnică.

Eu îs ca un fir de praf.
Ea măreață sus străluce.
Curge raze pe cearșaf,
Lasă urme și se duce.

Eu rămân în lumea mea
La fereastra ei fidelă.
Ea e sus o mândră stea,
Cu ochi galbeni de dantelă.

Cine-s eu în a ei lume?
Doar o gâză muritoare.
Fără chip și fără nume.
O stafie trecătoare.

Strig la ea, o ameninț
Și îi spun că am un chip.
Ea din friguri reci- fierbinți,
Schițează doar un singur crip.

Cine-s eu, o strigătoare,
De aici de pe Pământ?
Pentr-o stea nemuritoare,
Pentr-un cosmic zăcământ?

Privesc razele de astră
Așternute pe cearșaf.
Eu în rochie albastră
Le îmbib în mâini de praf.

Le duc repede la față,
Desenez și un surâs.
Doar ea rece-așa de gheață,
Știe câte i s-au plâns.

Doar ea tristă și pustie,
Știe câte și-au pictat.
Zâmbete cu măiestrie,
După ce au lăcrimat.


10 februarie 2014
Anastasia Popescu


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.