miercuri, 26 martie 2014

- MATERNITATE - Cea mai scumpă fotografie din viața mea

Cea mai scumpă fotografie din viața mea
foto: salameander.com

     Ieri am făcut cunoștință cu mica noastră minune. Am văzut-o pentru prima dată în viața noastră. Dormea. Cu burtica în jos și fundulețul în sus, cu spatele arcuit și cu piciorușele îndoite sub trunchi. Când l-am zărit zâmbind pe tăticul ei, am înțeles că a văzut-o, el a fost primul. 
   
     Apoi doamna medic a întors monitorul ecograful spre mine, ca să o putem vedea amândoi. E de nedescris ce am trăit. M-a cuprins un val de fericire, de căldură și o dorință nebună de a o ține în brațe pe această mică minune. 

      „Când o să știm dacă e fetiță sau băiat?”, am întrebat eu. „Chiar acum, o să vă zic, dar în poziția aceasta nu o să pot vedea. Trebuie să-l trezim.”, iar noi ne-am apucat de trezit copilul. M-am întors pe o parte. Nimic! Dormea liniștit, plutind prin micul lui univers. Atunci medicul mi-a zis să tușesc. Am tușit! Iar pe monitor am văzut cum acest pui de om se trezește. Și-a întins mânuțele, apoi au început „dansurile”. 

     Cred că stăteam ambii cu niște zâmbete până la urechi. Eram în stare să privesc minunea până seara. Dădea din mânuțe și piciorușe, ducea pumnul la față, se împingea de marginea placentei cu piciorușele și luneca în urmă în lichidul amniotic. 

     E atât de emoționant în cât aveam senzația că o să răbufnesc în lacrimi. E capabilă minunea noastră deja de atâtea acrobații, iar eu încă nu le pot simți. Încercările medicului de a vedea genul copilului, aproape că au eșuat, își ținea piciorușele îndoite. A reușit să mențină suspansul. În semn de victoria, a ridicat la urmă o mânuța în sus. :) Medicul ne-a spus genul cel mai probabil, dar până nu va fi sigur, vorbim încă la genul neutru.

     Ziua de ieri o să o țin minte ca una în care am avut parte de 20 de minute de fericire nemărginită și acea zi în care am primit cea mai scumpă fotografie din viața mea.