- LECTURI - „Calomnii mitologice” de Octavian Paler

„Calomnii mitologice” de Octavian Paler

foto: Anastasia Popescu
     Despre cât de mult admir creația lui Paler, am maneționat și atunci când am împărtășit cu voi impresiile după lecturarea cărții „Viața pe un peron”. Despre „Calomniile” lui Paler însă, mi-e destul de greu să scriu ceva. E o lectură după încheierea căreia rămâi mută, nu ai prea multe cuvinte. E o carte ce nu o poți parcurge la fuga cu ochii, ea trebuie gândită, „digerată” de creier.

     „Calomniile mitologice” trebuiesc citite o perioadă mai lungă, deși au exact  300 de pagini și teoretic le-ai putea citi într-o zi. Paler nu îți oferă șansa. Uneori ai nevoie să-i închizi cartea și să „prelucrezi”  ore sau chiar zile întregi ceea ce ai citit; Să fii de acord cu el ori să-l contrazici, să-ți cauți justificare ori să te acuzi. Mai pe scurt, cărțile lui Paler nasc războaie lăuntrice, sângeroase și de lungă durată. 



     După Paler nu îl poți citi iarăși pe Paler. Ai nevoie de răgaz, de odihnă, ca apoi să revii nebună și nerăbdătoare la cărțile lui. Totuși după asta, puține te mai pot impresiona cu adevărat. 




     „Calomniile mitologice” nu sunt numai pentru pasionații de mitologia antică, le pot citi și cei care nu cunosc nimic din ea, în această carte o să facă cunoștință cu cele mai răsunătoare mituri, dar cel mai important o să vadă cât de actuale rămân acestea. Paler ne ajută în acest sens.



     Recomand „Calomniile mitologice” celor care sunt în căutarea lecturilor de valoare, a cărților din care să învețe ceva. Cu sigurnață această cartea e una dintre favoritele mele, una dintre cele mai impresionante pe care le-am citit, da că nu chiar cea mai!




     Iată și „câteva” citate. Cer iertare, dar e greu să aleg care mi-au plăcut mai mult!




„Memoria nu e cârja bătrâneții, ci o povară în plus.”

„În loc să micșoreze singurătatea, amintirile o fac și mai grea.”

„Bărbaților nu le place să le spui în față ce crezi despre ei. Au nevoie să fie lăudați, chiar când nu merita, și să li se dea impresia că omenirea depinde de ei, chiar când sunt niște ratați.”

„Poate nu bărbații sunt de vină pentru toate degrdările dragostei, ci speranțele exagerate pe care ni le-am pus noi, femeile, în ei?”

„N-am putut iubi niciodată un bărbat pe care îl simțeam inferior mie. Am simțit nevoia să admir pentru a mă dărui.”

„Femeia vrea lângă ea un bărbat pe care să-l poată prețui cât de cât. Altminteri are impresia că se înjosește.”

„Bărbații nu pricep decât foarte rar că femeia e o ființă curioasă. Nu-i plce să fie sclavă decât dacă își leagă singură lanțurile. Dacă altcineva vrea s-o lege cu de-a sila, se revoltă, suferă sau se ofilește. Nu se poate simți fericită în robie, decât dacă a vrut.”

„După ce te-ai plictisit de bărbați mediocri, șterși și plicticoși, e mare ispita să te lași în voia unor vorbe frumoase pe care ți le șoptește la ureche un bărbat atrăgător, chiar dacă bănuiești că ele sunt mincinoase.”

„Trăim într-o lume în care viața fiecăruia depinde de alții. Nu e de ajuns să visezi. Mai trebuie să nu vină cineva care să te azvârle într-o cocină.”

„Toate adulterele au în spatele lor o mare plictiseală.”

„Bărbații își imaginează că femeile există pentru a fi ei fericiți. Nici nu le trece prin cap că și noi, femeile, am vrea să fim fericite.”

„După o anumită vârstă, bărbații nu au decât foarte rar simțul ridicolului. Vor să se afișeze, neapărat, cu fete tinere. Nu-și dau seama că sunt caraghioși și că lumea se uită cu milă la ei. Cum de sunt att de proști, încât să-și închipuie că o femeie tânără, care le-ar putea fi chiar nepoată, cade lată, de amor, atunci când dă ochii cu ei?”

„Din păcate nu știu unde doarme fiara care se naște odată cu dragostea și se repede, mai târziu, să o sfâșie.”

„Ne găsim, cum știți, într-un secol pragmatic în care nu e timp de visuri. E la modă, nu-i așa, „eficiența”. Inclusiv în dragoste.”

„În artă se face greu diferența dintre talent și nulitate. Doar genilei reușesc să se impună.”

„Numai bărbații inteligenți se pricep să fie, cu adevărat, superficiali. Ceilalți se dau în vânt să fie profunzi. Toți proștii sunt profunzi. Seamănă cu cârtițele. Vor să-și sape galerii numai în adâncime, temându-se să iasă la suprafață, fiindcă în plină lumină prostia se vede. În schimb superficialitate e un mare risc.”

„Poate că femeile greșesc oferindu-le bărbaților mai mult decât pot ei să primească.”

„Și trebuie să admiteți că lumea, cum a conceput-o Dumneze, avea un singur cusur. Ea nu se perpetua decât cu riscul izgonirii din Paradis. Dacă rămânea virtuoasă, ar fi fost condamnată la pieire. Păcatul originar a corectat, de fapt, un defect al Creației.”

„Modestia e o ipocrizie sau o gafă; că ea asigură bazele mediocrității și îi dă chiar prilejul să pară virtuoasă.”

„Timpul nu se mulțumește să treacă. El uzează.”

„Cum ar putea un om să se golească de sine, de amintiri, de impresii, de emoții, pentru a fi pe deplin „obiectiv”?”

„Nu există nefericire pentru imbecili.”

„Noi ne folosim de iluzii ca de un drog. Cu ajutorul lor, încercăm să facem suportabilă realitatea când e ea prea dură sau greu de suportat.”

„În iluziile noastre există mereu un sâmbure de lașitate, deoarece e mai ușor să te hrănești cu iluzii dect să ei viața pieptiș.”

„Inteligența îi e dată imului pentru a se îndoi.”

„Uneori eșecurile pot fi mai instructive decât reușitele.”

„Pentru mentalitatea românească, „fumul” e mai important decât „focul”, încât e, practic, imposibil să scapi de „gura lumii”.”

„Bărbatul vrea glorie doar pentru a o depune pe picioarele unei femei.”

„Un destin omenesc e mai mult  decât un drum care leagă o copilărie de un mormânt.”

„Nimic important nu s-a născut din reticențe, din rețineri.”

„Uneori nu maeștrii își modelează emulii, ci emulii îi coboară la nivelul posibilităților lor.”

„„Adevărul” cu „A” mare nu există. Există doar „adevăruri”.”

„Renunțați la prejudecata că oricine iese din logica obișnuită e nebun.”

„Într-un peisaj nu e important ceea ce veezi, ci ceea ce cauți.”

„Există excese care îanlță și excese care degradează.”

„Ce este pasiunea decât nu o formă de exces?”

„Orice reușită adevărată e construită pe un „exces”.”

„O jumătate de adevăr nu mai conține uneori nimic adevăr.”

„Ne modelăm viața nu prin ceea ce facem, ci, mai ales, prin ceea ce nu facem. Prin ceea ce nu îndrăznim să îndrăznim, să dorim, să visăm.”

„O „nebunie” frumoasă valorează mai mult decât un întreg tratat de înțelepciune.”

„Omul cel mai prost, a zis un filosof, e acela care n-a făcut niciodată o prostie.”

„În viață 1+1 nu fac întotdeauna 2.”

„Există minciuni sublime și adevăruri terne.”

„Îmi trăiam tinerețea fără să înțeleg ce risipeam.”

„Sinuciderea nu e atât consecința cunoașterii de sine, decât eșecul ei.”

„A căuta sensul vieții e, poate, primul pas pentru a înțelege ceva periculos; anume că viața are sens doar câtă vreme nu încerci să-l afli.”

„A te cunoaște nu înseamnă a cunoaște ce ești, ci a cunoaște ce nu vei mai fi. Adevăr care întotdeauna pedepsește pe cel care-l descoperă.”

„Orice viață e un spectacol. De fapt, un dublu specctacol. Unul jucat pentru alții. Altul jucat pentru sine.”

„Arta este cel mai scurt drum de la un om la el însuși.”

„O fericire trecătoare e mai importantă decât o nemurire pustie.”

„O femeie plictisită e mai vulnerabilă decât una nefericită. Ea are mai multă nevoie să fie mințită de cineva care știe să mintă frumos.”

„Ceea ce sunt nu coincide integral cu ceea ce par.”

„Bătrânii dau trecutului o valoare exagerată întru cât nu mai au viitor.”

„Cred că pentru mine literatura ține loc de preot și de psihiatru.”

„E mai important ceea ce vrem să ascundem, decât ceea ce vrem să arătăm.”

„Bătrânțea nu e o „vârstă”, ci o „stare”.”

„Trecutul nu e o arhivă, o magazie unde găsești și azi, și mâine, și poimâne, aceleași lucruri, mai uzate, mai pline de praf, dar în fapt aceleași. Trecutul trăiește, e viu, ia parte la prezent, îl influențează și se schimbă în funcție de ceea ce ni se întâmplă. Unele amintiri scad în importanță, pălesc, altele dimpotrivă, capătă alte înțelesuri noi la care nu ne-am gândit înainte.”

„Ni se spune că bătrânețea e „vârsta înțelepciunii”. Pe naiba! Acest „compliment” e, mai degrabă, o ironie involuntară. Cred că orice bătrân ar prefera să redevină „mai puțin înțelept”.”

„Un om are trei vieți relativ distinctive. Una publică. Una particulară. Și una secretă.” 

„Există înfrângeri mai valoroase decât victoriile.”

„Povestea cu izgonirea din Paradis e ușor ipocrită. Dacă am lua-o în serios, ar trebui să ne imaginăm Edenul, ca pe un loc unde, în loc să scrie „Nu călcați pe iarbă!”, scrie „Nu vă iubiți!”.”

„Putem fi oare în același timp fericiți și lucizi?”



LECTURI PLĂCUTE!



Anastasia Popescu. Un produs Blogger.