- MATERNITATE - Vroiam o fată

Vroiam o fată


foto: Pascal Campion

     Îmi doream o fată. Din momentul în care am aflat că aștept un copil, știam cu toată fermitatea că va fi băiat, dar totuși mă hrăneam cu gândul că poate... Mă gândeam că o să o îmbrac în rochițe, că o să ne plimbăm împreună și o să-i răspund la toate întrebările, o să îi povestesc la timp despre schimbările corpului ei, o să vorbim despre prima ei dragoste, dar cel mai important că va avea un tată minunat, cum eu nu am avut norocul să-l am.

     Îmi imaginam situații în care am fost eu neîndreptățită și aveam o listă lungă de „eu niciodată nu o să fac așa...”. Am citit sute de pagini despre cum să educi corect un copil, așa în cât să nu-l rănești emoțional și psihologic. Îmi doream o fetiță? Așa credeam la început! Nu îmi doream o fetiță, mă doream pe mine în postura ei, mi-aș fi dorit să am un tată cum îl va avea copilul meu, o familie nedezmembrată, o copilărie lungă și fericită. 

     Credeam că aș putea repara propria-mi copilărie, să tai cu foarfeca de unde nu-mi place și să lipesc în schimb un desen decupat dintr-o revistă despre familia ideală. Bine că o să am un băiat și bine că nu am ajuns în extremități în preocuparea ocrotirii psihologiei copilului meu. Aveam toate șansele să o fac dacă aflam că am o fată. Bine că nu am șansa de a suprapune peste copilăria pruncului meu, complexele și traumele propriei mele copilării. 

     Oare câți dintre părinți ajung să încerce să „repare” propria copilărie prin intermediul odraslelor sale? Evident din porniri inconștiente și aparent pline de dragoste. 

     Și pe final un sfat: nu vă creați obsesii pentru un anumit sex al copilului pe care îl așteptați, poate fi greu de acceptat că e sexul opus, până vă dați seama că e cea mai mare prostie, pentru că oricum o să-l iubiți extrem de mult. Doriți-vă copii, nu fete sau băieți!


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.