- MATERNITATE - Războiul mamelor

Războiul mamelor

sursa: descoperă.ro
     Din moment ce te decizi să devii părinte (ori poate noutatea te-a luat prin surprindere), trebuie să hotărăști cum o să-ți crești copilul. Din motiv că există mai multe metode de hrănit, de făcut baie, de adormit... pentru că unii părinți își culcă copii separat, alții cu ei, unii îi scaldă în apă fiartă, alții direct în apă de la robinet și lista ar putea continua și continua. Lucrurile se complică și mai mult atunci când realizezi că și medicii sunt divizaț și ei în două tabere: unii îți zic să nu-i prelucrezi ombelicul cu nimic, alții să-l colorezi cu verde de briliant, unii să nu-i faci baie până nu cade ombelicul, alții să-i faci... și tot așa.


     Și dacă medicii au păreri împărțite, păi ce să mai zice de mame? Mamele au format două tabere care se tot confruntă între ele. Cele care îs pentru co-sleeping (dormitul împreună cu copiii), le fac pe cele care sunt contra să se simtă mame mai puțin bune și grijulii pentru că își culcă copiii separat. Cele care hrănesc după regim le spun celor care o fac la cerere că își alintă copiii... 

     Nu obosesc să repet, ca și în multe alte situații care nu sunt legate de maternitate: CE E BINE ȘI POTRIVIT PENTRU TINE, POATE FI TOTAL NEPOTRIVIT PENTRU ALT CINEVA! Oamenii sunt diferiți, cu viziuni, idei, concepte, necesități și gândiri diferite, iar mamele tot sunt oameni. Nu există o soluție universală! Copiii nu sunt niște roboți de bucătărie, ei nu vin pe lumea asta cu instrucțiune de utilizare și sunt cu toții diferiți și trebuiesc abordați diferit, iar din motiv că nici părinții nu sunt la fel, ei adoptă aceste abordări diferite.

      Vreau să rog mămicile să nu critice femeile care își educă copiii alt fel decât ele, să nu le facă să se simtă mai puțin iubitoare, mai puțin responsabile și grijulii. Vreau să mai rog mamele (pe unele) să nu arunce replici acide în adresa femeilor care se „chinuie” mai puțin în procesul de educare din motiv că a noroc de copii mai flexibili ori că ele au ales altă cale, mai ușoară și reușesc spre exemplu să doarmă nopțile în loc să legene copiii în brațe jumătate de noapte.

     Am senzația că unele femei văd maternitatea ca pe un ritual de inițiere care ar trebui să fie neapărat unul „dureros” și plin de sacrificii și jertfe. Iar dacă cineva s-a chinuit mai puțin în procesul de educare a copiilor, acele femei sunt considerate de ele mai puțin mame.

     Eu nu vreau să mă plâng așa cum o fac multe, multe mame! Iar atuni când sunt întrebată cum e să fii mamă, vreau să spun că e MINUNAT, nu că e GREU, așa cum am auzit eu de multe ori și nici nu-mi dream copii. Vreau să le spun tuturor că e minunat să ai un copil și că nu  e așa de greu cum majoritatea înceacă să te sperie. Vreau să fiu mamă și să continui să rămân femeie. Nu vreau să fiu un zombi care nu are timp pentru sine, doar pentru că mama și bunica și-au adormit copiii pe picioare legănați pe pernă, iar eu nu merit să nu-mi amurtă picioarele pentru că aș fi o nesimțită dacă mi-aș învăța copilul să adoarmă singur. „Cum tu poți, trebuie să-l adormi în brațe, el are nevoie de brațele tale, de căldura ta, de chinurile tale...”, o să zică  multe femei.

     Copilul meu are nevoie de o mamă odihnită și liniștită, de o mamă care o să petreacă toată ziua cu el, plină de energie și o să fie veselă. Nu vreau să-i ofer o mamă care după o noapte de nesomn le va face pe toate enervată și iritată. Nu-mi pasă că cineva mă poate socoti lipsită de afecțiune față de copilul meu pentru că nu îl culc între mine și soțul meu. Eu consider că locul copilului e lângă părinți, nu între ei și aici mă refer mai mult la sensul figurat al afirmațieiEu îmi iubesc copilul la infinit și tot ce-mi doresc e să aibă niște părinți liniștiți și iubitori, să crească într-o familie unde domnește dragostea, calmul și zâmbetele. Și chiar nu contează ce ziceți voi acolo, mame din altă tabără care nu pricep că oamenii sunt diferiți.

     Mamele din cealaltă tabără m-au făcut să mă simt aiurea când au sărit cu acuzații că nu mă gândesc la copilul meu pentru că aleg să dorm cu soțul, nu cu el. Pentru că mi-am permis să spun că am nevoie să fiu femeie și mai departe, căci rolul de mamă nu-l înlocuiește pe cel de soție și că cele două se pot foarte frumos acompania. M-am simțit oribil când am fost acuzată că îi dau copilului meu suzeta în loc să stau ore în șir cu sânul la el în gură...

     Mame, care săriți cu acuzații, vă sfătuiesc să trageți un pui de somn, să vedeți cât de minunat este să te odihnești și să nu mai fiți la fel de răutăcioase. Cine știe, poate și copilul vostru se va bucura de o mamă mai liniștită și mai veselă! Nu credeți că o merită? 


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.