vineri, 28 august 2015

10 lucruri pe care le-am învățat în 10 luni de când sunt mamă

10 lucruri pe care le-am învățat în 10 luni de când sunt mamă



Maternitatea! Cât de mult m-a schimbat venirea pe lume a copilului meu. Maternitatea e așa o chestie care te redefinește, te remodelează, te face să îți revizuiești lista priorităților, te scoate frecvent și fără prentâmpinare din zona de confort și te provoacă să te adaptez prompt și eficient. Sunt peste 10 luni de când sunt mamă. Zece luni pline de schimbări și stări de tranziție, pline de provocări, fericire, nervi, lacrimi, zâmbete, pline de cel mai dulce zâmbet și sărut din lume.  În aceste 10 luni am învățat câteva lucruri pentru care îi mulțumesc micului meu fiu. Venirea lui pe lumea este cel mai mare dar pentru mine.


Am învățat că nu va mai fi ca înainte. Cea mai mare provocare pentru mine a fost să conștientiezez acest fapt. Duceam mult dorul vremurilor când aveam mai mult timp liber, când puteam să stau tolănită în pat o sâmbătă întreagă alături de soțul meu. Mi-a fost greu să înțeleg că nu va mai fi niciodată ca înainte  și că trebuie să învăț să fiu fericită aici și acum. Asta m-a salvat, m-a ajutat să mă adaptez și să mă simt din nou împlinită și fericită pe deplin.



Am învățat să prețuiesc timpul. De când sunt mamă am muuult mai puțin timp liber, de fapt cuvântul „liber” ar trebui de luat în ghilimelele de rigoare pentru că nu îmi prea permit să stau tolănită sau să privesc un film, când sunt „liberă”. Am învățat să-mi trăiesc orele „libere” cu cap și folos, să acord atenție lucrurilor importante și să nu pierd timp cu cele neînsemnate. Acum mă întreb „cuuum înainte pierdeam atâta și atâta timp?”.



Am învățat să nu judec, mai ales mamele. Am înțeles că maternitatea e ca un labirint cu mai multe drumuri, există mai multe căi de a ajunge în punctul final. Totuși nu tolerez și nu voi tolera vreodată violența față de copii și lipsa de respect față de ei. Copiii tot sunt oameni, fie și în miniatură.



Am învățat că viața e scurtă și că trebuie să faci doar ceea ce îți provoacă plăcere și satisfacție. Datorită copilului meu m-am redescoperit și acum am cea mai frumoasă activitate profesională la care aș fi putut visa, e vorba de proeictul de susținere și promovare a alăptării Mămica Alăptează, dar despre asta mai detaliat altă dată. :)

Am învățat să fiu mai răbdătoare pentru că o merită din plin copilul meu. Impulsivă de fire mi-a fost și uneori îmi mai este destul de greu să mă „iau în mâini” și să-mi păstrez calmul.



Am învățat să nu mă mai stresez de la fiecare scamă și fiecare obiect ne la locul lui. Eram obsedată și pedantă chiar în privința curățeniei și ordinii din casă. În primele luni de la venirea pe lume a lui Cosmin, spălam podeaua de 4-6 ori pe zi cu soluție dezinfectantă. Vă vine să râdeți? Mie acum tot. :) Între timp am conștientizat că la moment nu pot să îmi permit să fie totul ideal în ceea ce ține ordinea în casă. Am înțeles că nu are sens să strâng jucăriile de pe jos de 10 ori pe zi,  când pot să le strâng doar o dată seara sau... bine, de vreo două ori. Ordinea e până în prezent importantă pentru mine, dar cert e că acum nu ar trebui să contez tare mult pe ea. O mamă fie se ține toată ziua de strâns de prin casă, fie le mai lasă altă și se joacă și se distrează cu copilul ei. Eu am ales a doua.



Am învțat să-mi trec propriile necesități pe planul doi. Acum prmordiale sunt necesitățile lui Cosmin. Dacă el a decis că vrea să facă nani pe burta mea, așa îl las să facă. Dacă peste 30 de minute se conturează o nevoie acută de-a merge la veceu, eu mereu aleg să rabd încă 1- 1,5 ore până se trezește Cosmin. Somnul lui pentru mine e prioritar.

Am învățat că nu pot fi o mamă perfectă, dar pot munci ca să devin o mamă bună. Nimeni nu e perfect și nici o mamă în lume nu e perfectă. Pe unde reușim, pe unde nu. Uneori facem față de minune, alte ori nu prea. Se întâmplă să avem zile în care vrem să fim lăsate în pace, zile în care ne e greu și resimțim oboseala mai mult decât alte ori. Nu e o rușine să recunoști că viața cu un copil e uneori complicată, până la urmă e VIAȚĂ, când mai ușoară, când mai grea; uneori mai veselă alte ori mai tristă. Viața după aparția unui copil nu devine roz, dar nici neagră. Devine plină de sens, fericire și provocări.
Nu mai încerc să fac totul perfect, le fac așa cum îmi reușește să le fac ținând cont de circumstanțe și starea mea. Dar știu că pot mereu munci asupra mea ca să fiu o mamă bună pentru copilul meu. Încerc să nu cad în extreme și să găsesc în toate mijlocul de aur. Eu îl iubesc enorm pe fiul meu, îl respect pentru că este o personalitate, îl ajut să crească și să se dezvolte, așa cum știu și pot eu mai bine.




Am învățat că familia e cel mai de preț ce am în viață. Pentru mine încă mai rămâne important să mă afirm și pe plan profesional, dar mi-am „bătut în cuie” o regulă în acest sens: niciodată nu îmi voi construi carieră în detrimentul familiei. Ei, cei doi bărbați din viața mea sunt cei mai importanți pentru mine și nimeni și nimic nu se poate egala cu ei.

Am început să o înțeleg pe mama, să o respect mai mult. Mă înțeleg cu ea mult mai bine decât înainte.



Astea sunt doar câteva lucruri din cele mai importante pe care m-a învăța postura mea de mamă în 10 luni. Sunt sigură că încă mă așteaptă muulte provocări și multe lecții. Voi ce ați învățat?