sâmbătă, 10 octombrie 2015

7 motive de ce alăptez și după un an

7 motive de ce alăptez și după un an


Flăcăul meu de pe o zi pe alta va împlini 1 anișor. Cosmin e alăptat din primele lui ore de viață extrauterină și chiar dacă am întâlnit unele dificultăți în calea spre o alăptare învăluită de încredere și plăcere, nu ne-am dat bătuți ușor nici eu și nici el. Am alăptat exclusiv 6 luni de zile și continuu să alăptez și acum. Pentru că frumosul meu a fost alăptat doar (aproape) 365 de zile, eu pur și simplu nu-mi imaginez să-l privez acum de laptele matern și nici pe mine de marea plăcere de-al alăpta.


Nu spun că asta e mereu ușor, dar cu siguranță se merită. Am și eu zile în care Cosmin cam suprasolicită sânul și asta nu-mi prea place. Am parte de nopți în care alăptez mai că toată noaptea; dar știu că acestea sunt doar perioade și mai știu că toate astea se întâmplă pentru că pe iubirea mea ceva o deranjează și de cele mai multe ori acel ceva este erupția dentară; și dacă atașările frecvente la sân sunt în stare să-i readucă liniștea emoțională și psihologică, să-i calmeze măcar câtuși de puțin durerile și să-l ajute să readoarmă, eu sunt gata să plătesc acest preț. 

Am fost de câteva ori întrebată cât am de gând să alăptez. Răspunsul meu este „Nu știu exact, dar cel puțin doi ani”. Vârsta de doi ani este un prag minim pentru mine în ceea ce ține de alăptare. După doi ani vedem, trei, patru ani... Cum o vrea Cosmin și până în momentul în care eu o să simt că ajunge, până aici a fost și trebuie treptat să încheiem procesul alăptării. 




Cert este că vârsta de un an este o vârstă multe prea mică pentru mine și copilul meu ca să renunțăm la alăptare. Îl privesc acum cât de bucuros este când vede sânul, cu câtă plăcere papă lăptic și pur și simplu nu concep să îl privez și să mă privez de aceste momente. 

Iată câteva motive de ce alăptez și după vârsta de un an al copilului:

Legătura mamă-copil este strâns consolidată de alăptare și continuă să se consolideze și după vârsta de un an. Nu e vorba de vreo magie, doar că mamele care alăptează sunt mult mai atente la reacțiile, stările și mimicile copilului din simplu motiv că sunt lipți unul de altul și mama în timpul alăptării studiază atent chipul copilului. Așa ajunge să înțeleagă mai bine necesitățile și trăirile copilului. Și chestia asta e reciprocă. Eu pentru nimic în lume nu am de gând să-l privez pe micuțul meu la o vârstă atât de fragedă de procesul alăptării care îl place atât de mult și nici pe mine nu mă lipsesc de el. Pentru că după o zi tumultoasă, nimic nu se compară cu copilul meu care a cuprins sânul și adoarme liniștit sugând acel lichid minune plin de dragoste și afecțiune.




Copii au nevoie de lapte din punct de vedere nutrițional cel puțin doi ani. Eu nu-mi pot explica de ce să încetezi alăptarea și să dai copilului tău o formulă artificială dacă ai posibilitatea să-i ofere lăptic natural, plin de beneficii, lăptic ce va forma baza sănătății lui pentru tot restul vieții. De ce să-i oferi o sticluță din plastic, dacă îl poți atașa la propriul sân, să mănânce lăptic mereu proaspăt, cald și să asculte bătăile inimii tale, exact așa cum o făcea în burtica ta. Dacă cumva o să-mi spuneți că există posibilitatea să optați pentru lapte de vacă, eu o să vă spun că laptele de vacă este pentru viței, nu pentru copii. El este digerat și asimilat de către organismul uman destul de greu, dar mai ales de corpul fraged al unui copil. Plus pediatrii și Organizația Mondială a Sănătății nu recomandă să introduceți laptele de vacă în alimentația copilului înainte de vârsta de trei ani.

Alăptarea îl ajută pe copil să treacă mai ușor peste perioadele dificile și cele de stres. Ca să nu mai spun că practic două săptămâni Cosmin a păpat doar lăptic matern pentru că e în perioada erupției de măsele pe care o suportă mai dificil din acest punct de vedere. Dacă la dinții din față mânca alimente solide bine merci, păi la măsele nu a fost așa. Doar gusta din mâncare, uneori nici atât, dar alăptarea ne-a salvat, așa că Cosmin era sătul și noi ambii liniștiți, iar acum am revenit la obiceiurile alimentare de cândva; da, copilul meu e un mâncăcios și mare pofticios (îmi seamănă mie :) ). Copii care sunt alimentați artificial de cele mai multe ori refuză și biberonul cu lapte praf în asemenea situații, pentru că biberonul e doar un obiect, dar sânul matern nu e doar hrană, ci și alinare și garantul liniștii și al confortului psihologic și emoțional al copilului.

Studiile de laborator au demonstrat că laptele matern după vârsta de un an al copilului devine foarte aproape de componența pe care o are colostrul, adică devine mult mai bogat în nutrienți, imunoglobuline și anticorpi. Oare acesta nu e un argument adus chiar de către însăși mama natură că copiii trebuiesc alăptați mai mult de un an? 




Continuu să alăptez și după un an pentru că fac față cu brio presiunilor sociale. Pentru că alăptarea mă privește pe mine și pe copilul meu și nimeni nu e în drept să-mi spună cât și cum ar trebui să se petreacă acest proces. 

„E băiat, nu trebuie să-l alăptez atât de mult, nu e frumos”. Probabil această afirmație mă scoate din sărite cel mai mult dintre toate pe care le-am auzit. E copilul meu, indiferent de genul său. Băiatul meu vede în sânul matern dragoste, grijă, protecție, lapte și afecțiune. El și toți ceilalți copii nu găsesc conotații sexuale nici în sân, nici în alăptare, spre deosebire de societatea noastră bolnavă care a sexualizat sânii într-atât în cât este gata să-i privească oriunde numai nu atunci când la unul dintre ei este atașat un copil. 

Pentru că dacă nu acum, atunci când? Când o să mai profit de aceste minunate momente? Înainte de-ale duce dorul vreau să savurez din plin din ele. Pentru că pur și simplu nu vreau să renunț. Mă simt bine, îmi place și copilul meu are nevoie de lapte matern și de căldura pe care o primește în timpul alăptării. Pentru că încă nu e momentul potrivit să renunțăm. Eu știu asta și asta îmi spune copilul meu. 


foto: Irina Spinei (în cadrul Săptămânii Mondiale a Alăptării 2015, organizate la Chișinău de către Mămica Alăptează)


Anastasia Popescu