luni, 15 august 2016

De ce are nevoie copilul meu?

De ce are nevoie copilul meu?


Eu ca părinte m-am istovit mult în goana de a deveni o mamă perfectă, de a nu greși, de a face totul ca la carte. Am citit o mulțime de cărți, am participat la seminare de parenting, am citit forumuri în lung și-n lat. Am căutat să aflu cum să-mi cresc copilul corect undeva în exterior, fără ca să mă opresc măcar pentru o clipă și să-l privesc în ochi, în suflet, să privesc între noi și să încerc să găsesc răspunsul acolo. 

Până acum m-am forțat la greu să fiu o mamă ca la carte, o mamă bună, o mamă perfectă, o mamă cum nu a fost mama mea. Am socotit de cuviință că trebuie să-i dau lui Cosmin ceea ce nu a primit copilul care am fost eu cândva, am decis să compensez asta prin el. Dar de astea am avut nevoie eu, nu el; el nu este eu, el are nevoie de altceva. Mama mea la rândul ei a încercat să-mi dea ceea ce nu a avut ea și a scăpat din vedere ceea ce mi-a trebuit mie cu adevărat. Nu vreau să continuu acest lanț.

Am absorbit tone de informație despre parenting și mă impuneam să o urmez, dar asta îmi reușea cu un prea mare efort și cu lipsă totală de autencitate și naturalețe. Am fost astăzi întrebată ce fel de mamă aș fi fost eu, dacă aș fi așa cum sunt, fără să încerc să fiu pe dos decât a fost mama mea, fără să încerc să fac lucrurile ca la carte. Aș fi fost o mamă diferită decât sunt sau decât am fost până astăzi. Aș fi fost o mamă, o femeie și un om mai fericit.


Azi am înțeles că am voie să fiu eu așa cum sunt, ca mamă. Că nu e nevoie să mă forțez să fiu altfel, că trebuie să privesc mai mult în interiorul meu și al lui, deși desigur nici o lectură și nici un seminat nu strică și nu sunt în zădar, pur și simplu trebuie să lași toate astea să treacă prin tine, să le lași pe toate să se ajusteze și selectezi așa cum e mai bine pentru tine. Nu să le ei din start ca pe un adevăr absolut. Și poate în interiorul tăi o să găsești exact ce ai citit în cărți, dar asta va fi drumul tău, nu unul împrumutat. Va fi haina ta!

Pentru mine și pentru el, am decis să mă fac fericită, să fiu eu. Copilul meu nu are nevoie de o mamă obosită și falsă, copilul meu are nevoie de o mamă adevărată cu bune și rele, o mamă naturală, o mamă care se acceptă și se iubește și prin asta reușind să îl accepte și iubească pe el, iar în consecință el să crească un om împăcat cu sine însăși.

Toate revelațiile astea nu au venit întâmplător. Astăzi am fost întrebată de ce are nevoie copilul meu. Întrebarea asta m-a prins în colț. Am amorțit pentru o clipă, apoi am zis:
- Are nevoie de dragoste.
- Ce înseamnă dragoste?
- Iubire și acceptare necondiționată...
- Nu îmi spune ce ai citit în cărți!

Și m-am blocat. Și aici mi-am amintit despre ceea ce citisem în una din cărțile lui OSHO, el spune că suntem foarte centrați să căutăm informație și să asimilăm experinețe (adevăruri) străine și foarte puțin căutăm în interior. Exact asta am făcut și eu. Nu știam să răspund la această întrebare. Eu, mama copilului meu. Am închis ochii și am fost îndemnată să îmi amintesc momentele lui de fericire și ceea ce-l face să se simtă bine, să zâmbească și să radieze. Cu greu am început să enumăr câte ceva, m-am gândit la asta și în timp ce-l adormeam seara pe Cosmin și iată care sunt lucrurile care îl fac fericit pe Cosmin, iată de ce are nevoie EL:

- să fie gâdilit
- să facă bulbuci în cadă
- să sară pe pat
- să mănâncce înghețată
- să îi citesc cărți
- să citească litere, adoră să o facă
- să arunce pietricele și crenguțe în râu
- să pape gustos
- să fie alăptat
- să dansăm împreună
- să-l iau în brațe și să-l rotesc și arunc în sus
- să-l sărut peste cap (el se apleacă pe spate și eu îl sărut)
- să-l țin în brațe
- să se joace cu animalele
- să umble desculță
- să se uite la desene animate

- să își vadă părinții cum se sărută (uneori chiar el ne pune să o facem)
- să se joace cu mașinuțele
- să mă ajute la gătit
- să se cațăre peste tot pe unde e posibil și e unde e imposibil
- să se joace pe tobogane
- să se ascundă în dulap și să mă ascund și eu cu el
- să hrănească porumbeii, cățeii și rațele de pe iaz
- să i se spună ce culoare au obiectele din jurul lui
- să se joace în nisip
- să ne facem fotografii împreună
- să se joace cu mingea
- să ne ascundem sub perne
- să facă „sport” cu tata
- să șofeze în mașinile din carusel...

și lista ar putea continua și eu pentru mine o să o tot completez. Vreau să fac ceea ce îl face fericit, vreau să-l văd fericit cât mai des. 



Dar de ce are nevoie copilul tău?