marți, 2 august 2016

Despre mama de succes și ghemul de vinovăție din interior

Despre mama de succes și ghemul de vinovăție din interior

Foto: pinterest.com

Succesul profesional al unei mame vine mână în mână cu sentimentul de vinovăție. Cu cât e mai mic copilul, cu cât lipsești mai mult de acasă, cu cât îl rogi să se joace singur pentru că ai de lucru, cu cât îl trimiți mai des cu tata (bunica, bona) la plimbare, cu atât vinovăția e mai mare. 

Tind să cred că fiecare mamă a admirat sau invidiat chiar așa, măcar un pic, alte femei-mame care le reușesc „pe toate”, care după ce au născut și-au continuat activitatea profesională sau chiar au început una nouă, de mare SUCCES! Dar toate au un preț și despre asta nimeni nu vorbește. Pentru că e imposibil să fii omniprezentă, pentru că atunci când atingi acel succes demn de invidiat ai în continuare tot două mâini și două picioare, doar un creier și mare nevoie de somn, ba chiar mai mare decât înainte și bonus un copil care se trezește din oră în oră.

O mamă care le reușește pe „toate” de cele mai multe ori nu prea reueșește să stea cu copilul său atât cât vrea el sau cât consideră ea că ar fi bine. Nu vorbesc din auzite. Lucrez de la 4 luni ale lui Cosmin, nu mi-am pus acest scop, ci pur și simplu m-a trăsnit minunata idee să creez tot ceea ce e acum Mămica Alăptează și lună de lună lucrurile deveneau tot mai serioase, mai multe, mai complicate, munca mai solicitanță. 

M-am trezit într-o bună zi la plimbarea prin parc salutată cel puțin două mame și cel puțin altele două îmi zâmbesc sau mă petrec cu privirea. Poate s-ar fi întâmplat și mai înainte, dar dacă eu nu prea am timp de plimbări.. M-am trezit să fiu invitată să povestesc despre ceea ce fac, gândesc; m-am trezit să tot fiu chemată pe la TV. M-am trezit că am cu fiecare zi tot mai puțin timp pentru copilul meu.

Am ajuns să stau ieri înconjurată de peste 150 de oameni la o sărbătoare pe care am organizat-o împreună cu echipa mea, la o sărbătoare de care m-am pregătit o vară întreagă și din cauza cărei în fiecare zi timpul meu petrecut cu Cosmin era tot mai puțin. Am ajuns să stau în mulțimea asta de oameni înconjurată de decor superb, muzică, zâmbete, de copii care râdeau și săreau să spargă baloane de săpun; era frumos, dar lipsea cel mai minunat om din viața mea - Cosmin. Pentru câteva secunde devenise liniște, totul-alb negru, eu amorțită.

Cosmin era cu tatăl său, se plimbau cu mașina ca el să adoarmă. Am stat cu el în mașină până când trebuia să fug, să iau microfonul în mână și să dăm start evenimentului. A venit colega mea, a bătut în sticla de la geamul mașinii și a zis „hai că pornim. Mergi?”, am dat din mână și am ales să stau să-l mai alăptez pe Cosmin încă măcar 5 minute. L-am lăsat cu ochii în lacrimi și am plecat într-un moment când avea nevoie de mine. Era cu febră de noaptea trecută, iar eu cu inima frântă. M-am oprit pentru o clipă și mă uitam în jurul meu și mi s-a făcut un nod în gât. 

E frumos să „fâlfâii” falnic cu statutul de mamă de succes, multe mame o fac, dar din durere și din cauză că nodul din gât devine tot mai mare nu spun nimic despre prețul acestui succes. O să le auziți că tot spun că e posibil dacă vrei. Posibil? Da! Ușor? Nu!

Să le faci pe „toate” cu succes atunci câne ești mamă înseamnă să îți lași copilul cu febră, să-i trădezi brațele care se întind spre tine și te imploră să rămâi cu el, să îl privezi de timpul perecut cu tine care îi aparține pe bună dreptate, să te descarci de nervi uneori pe el (da, e nedrept, urât, laș, dar se întâmplă), să rămâi fără rezerve de răbare la somn, să aduni în tine un ghem de vinovăție care după inerție se duce la vale și devine tot mai mare și mai mare.

Succesul ăsta al mamelor are un preț, unul mult prea mare, iar cine spune că nu-l plătește, minte! Da, e alegerea mea ca femeie și mamă, dar mă tot întreb mai des și mai des dacă se merită?