Oferă-ți timp

Oferă-ți timp

Oferă-ți timp. Pur și simplu dă-ți timpul! Timpul. Timpul de care ai nevoie. Nu ți-l fura, nu ți-l lua tu ție. Lasă-l să se scurgă pe tâmplele tale, pe buze, pe mâinile tale obosite. Lasă-l să te doboare în pat, să te imbolnăvească, să te oprească din tot ce ai avut de gând să faci. Dă-ți voie să fii tristă, proastă,  pesimistă, obosită de toți și de toate, dar mai ales de propriile gânduri, de propriile lupte, de propriile incertitudini. 

Dă-i voie timpului să te cizeleze, să te modeleze, să te transforme. Nu mai gândi. Gândurile tale profunde te aduc în pag de nebunie. În prag de disperare. Gândurile tale te fac să vrei să fii pulbere de stele, pe când tu ești om, om printre oameni, om printre om, om printre lumini. Când tu ai corp, mâini și picioare, când tu ai organe reproductive ce au produs deja. Iar tu vrei să fii pulbere de stele, boare de vânt, fire de nisip sub picioare de copii ce aleargă.

Lasă timpul că știe ce face. Nu-l opri, nu încerca să-l schimbi, să-l ajustezi. Tu după tine? TIMPUL? Serios? Lasă-te dusă de val, de valul vieții și al morții din tine, de iubiri și trădări, de amorțeli, de ură. Lasă-l să te ducă acolo unde trebuie să ajungi. Nu te împotrivi, îți irosești forețele. Forțe de care ai nevoie să explodezi de fericire și să devii în sfârșit pulbere de stele. Fir de nisip ce se scaldă în apusuri și valuri tulbure de apă sărată.

Lasă timpul în pace. Lasă-te tu pe tine în pace. Nu te mai condamna, nu te mai urâ, nu te mai întreba de ce tu, de ce ești anume așa cum ești, de ce nu ești altfel? Ușoară, veselă, jucăușă. De ce nu te-ai născut pe alt continent, de ce nu în altă epocă. Că de acolo te tragi și ți-e dor. Mori de dor. Ți-e dor de rochiile albe suflate de vânt. Ți-e dor de dragostea nebună de pe malul unei mări străvechi care nu mai există nici măcar în cărțile de istorie. Ți-e dor de tine, cea care ai fost sau care nici nu ai apucat să fii. Lasă-te dusă de val. Valul te duce unde trebuie. Ești aici și acum. Nu în zădar. Nu întâmplător. ACUM. AICI. 

Ți-e dor de tine, dar nu te lași să fii tu. Încerci să fii ceea ce nu ești, ce nu ai fost și nu vei fi vreodată. Și toți simt falsitatea. Tu o simți. Cu fiecare celulă a ta. Greșește. Urlă. Zbiară. Vorbește urât. Trântește ușile. Pleacă. Asta ești tu. Dă-ți voie să fii tu. Nu ești bună și nici rea, ești doar tu. Bună așa cum ești. 

Nu-ți fura timpul. Dă-i voie să te cuprindă. Lasă-l să te trăiască. Cuprinde-l și tu. Iubește-l. E aici pentru tine, ești aici pentru el. Tu ești timpul. Tu ești viața. Lasă-te să te duci acolo unde trebuie să ajungi. Trăiește-te tu pe tine. Devin-o tu. Devin-o timp. Devin-o pulbere de stele. Lumină.



Anastasia Popescu. Un produs Blogger.