Iarbă crudă și liliac

Iarbă crudă și liliac

foto: pinterest

Cer.
Cald de vară.
Miroase-a liliac.

Iarbă crudă.
E seara.
Se-aude-un chiriac.

E lună.
Sunt stele.
Singuratice sclipesc.

E cald,
În țara inimii mele.
Închid ochii. Strălucesc.

Inspir
Iarbă tăiată.
Expir amintiri.

Zâmbtele,
Lacrimi laolaltă.
Săruturi. Priviri.

Privesc casa.
Ea mă iubește.
Și eu o iubesc prea mult.

E ca o burtă
Ce mă crește.
O cetate. Un scut.

Desenez
Pe cer stele,
Ce încă nu s-au născut.

Și drumul
Inimii mele,
Spre necunoscut.

Cuprind
Stelele, luna
Și casa ce o iubesc.

Curg lacrimi 
Într-una.
O bucată din mine-o părăsesc.

Eu!
Eu cea veche,
Va rămâne însă aici.

Să miroase
Liliacul de veghe,
Să adune licurici.

Ea
Va rămâne acasă.
Ea o va încălzi.

Ea,
Copilă, femeie, mireasă
Și mamă ce poate iubi.

O să-mă-ntorc
Să miros liliacul.
Să inspir iarba tăiată.

Să răscolesc
De amintiri cerdacul.
Să mai cuprind casa o dată.

O să vin
Să văd de s-au născut,
Stelele ce le-am pictat.

În oglindă
O să mă uit,
Să-măntreb cine-am plecat.

O să revin,
Dar mai crudă
Iarba nu va mai fi.

Dacă nu sunt,
Cine-o udă?
Cine-o va îngriji?

Acum e acum!
E seara,
Când miroase a iarbă și liliac.

Nu știu
Ce-mi aduce vara,
Dar acum cu mirosuri mă-mbrac.

..................

Miros
Iarbă crudă, liliacul, copacii.
Știu cine plec, dar cine m-oi întoarce?


1 mai 2017
Anastasia Popescu

Anastasia Popescu. Un produs Blogger.