miercuri, 27 iunie 2018

Apă, pietre, dor, speranțe


Apă, pietre, dor, speranțe



Apă, pietre, dor, speranțe.
Inimi bat grăbit și tare.
Eu schițez nesiguranțe.
Deși-i liniște, mai doare.

Strâng în brațe omul mic
Și îi spun că va fi bine.
Tot ce vreau, ce sper și zic,
Mă ia-n brațe și pe mine.

Du de-aici, tu val în spumă,
Tot ce doare în noi încă.
În grămadă le adună
Și le spală, le mănâncă.

Tu pământ pe ce pășesc,
Ne primește, ne cuprinde.
Vreau să-nvaț să te iubesc,
Și de vechi a mă desprinde.

21 septembrie 2017
Anastasia Popescu