Ridică-te!

Ridică-te!

foto:pinterest.com

Nu o lua de la capăt. Ia-o dintr-un nou început, ori de câte ori vezi un sfârșit. Morțile dor. Toate morțile din viața noastră dor. Plângi, dar nu uita să îți revii din acest plâns. Să te ridici, să-ți ștergi lacrimile și  să cauți un nou început. Acolo unde tu nu-l vezi. Caută o făclie - un om, un scop, un gând, un cânt de pasăre în dimineață și luminează-ți cu ea drumul. Caută noul început. Acolo unde tu crezi că nu-i. Și vei descoperi că este.


Cată-ți visul, talentul și crește-l ca pe un copil în fașă. Cu multă grijă, dragoste și blândețe. Ajută-l în fiecare zi să învețe ceva nou. Ridică-l atunci când cade. El nu e zdrobit, el doar învață să meargă. Ridică-l și sărută-l, căci într-o zi va alerga el spre tine și te va săruta plin de recunoștință. 

Lucruri pe care să nu le spui când cineva apropiat a emigrat

Lucruri pe care să nu le spui când cineva apropiat a emigrat



Acum o jumătate de an am scris 8 „Lucruri pe care să nu le spui când cineva apropiat emigrează”, iar dacă atunci mă aflam în prag de plecare, acum sunt de partea cealaltă, deja plecată. Fiind departe, frazele neplăcute uneori mai vin spre mine. Așa că am decis că scriu despre ce nu trebuie spus și cum poate fi înlocuit ceea ce nu e prea plăcut să auzi atunci când ești departe de țara ta:

Când tu adormi pe mâna mea

Când tu adormi pe mâna mea
foto: arhivă personală
Când tu adormi pe mâna mea
Și eu îți simt mirosul dulce,
Copile, nu pot rezista
Și las o lacrimă de curge.


Când fosăi tu prin vise mici,
În care visezi că ești mare,
Crescut din lumea de pitici
De poți s-ajungi și pân' la soare;


Eu te privesc cam cu tristețe,
Căci tare te grăbești să crești.
Ce dar ceresc, ce frumusețe!
Tu când în viață mamă ești.


Îți mulțumesc puiuț de om
Că tu pe mine m-ai ales,
Să îți mângâie părul în somn
Și dragoste în piept să-ți țes.


31 ianuarie 2018


Tu tristețe ia-mă-n palme

Tu tristețe ia-mă-n palme

ilustrație: Shreya Gupta

Tu tristețe ia-mă-n palme
Și mă izbește de pământ.
Să lupt nu mai găsesc arme,
Nici să facem legământ.

Fă din lacrimi un pârâu,
Și mă du de-aici departe.
Tu să nu te ții în frâu,
Ia de curgi prin vise sparte.

Ia-mi tristețe, inima rece.
Cui îi pasă de mai bate?
Căci de doare și nu trece,
Toate-s reci și goale toate.

28 ianuarie 2018
Anastasia Popescu




Dor

Dor

În zeci de inimi, poate mii,
Se-ascud doruri de copii.
Și-n hrinci de pâine gros tăiate
De mâini muncite, 'ndepărtate.


În ierni trăite-n alte limbi,
Prin fulgi în care doru-ți plimbi.
În sărbători ce sunt departe
Și în ștampile-n pașapoarte.


Și dorul nostru-i semănat,
Prin lumea toată înșirat.
Ascuns prin turți și cozonaci
Și dorul asta nu-l împaci.


Doar poate-l potolești puțin,
Cu o plăcintă și cu vin.
Și poate -un pic îl mai alini,
Când te întorci la rădăcini.


Și oare câți ochi plâng odată,
Prin case, perne, pe la poartă?
Și oare câte rugi răsună?
Rugi ce ne-aseamănă, ne-adună.


Și oare câți noi am fugit,
Am plâns, căzut și izbutit?
Și oare câți acuma stau
Și doru-i tot de preț ce au?


În globuri roșii-aurii,
Răsună glasuri de copii.
Copii ce cu omăt se bat,
Copii porniți la colindat.


Copii în brațe la bunici,
Copii cu șotii mari și mici.
Copii crescând care vor ști
Că doru-n fulgi poate trăi.


Într-un lighean plin de plăcinte,
Mâncate pe soba fierbinte.
Într-un mâner de poartă veche,
De-acolo doru-i și începe.


Din frunze, dealuri și din vii,
Făcute-s doruri de copii.
Copii ce au copiii lor.
Ei ce-au iubit acum e dor.


Anastasia Popescu
18 noiembrie 2017

Ilustrație: Aliona Bereghici

Plouă cu dor

Plouă cu dor

Plouă-n frunze îngălbenite,
Umezește inimi, case.
Dezbracă pomii de veșminte.
Totul moare, se descoase.

Numai dorul meu tot crește,
Se revarsă cald din mine.
Ca o pâine ce dospește,
Ca un zumzăit de-albine.

Grijuliu îmi țese drumuri,
Pân' acasă, pân' la mama.
Închid ochii - simt parfumuri,
Cum miroase-acasă toamna.

Anastasia Popescu
8 decembrie 2017

Paradis


Paradis 



Zbor spre stele lângă tine,
Când mă ții de mână tu.
Mă dezbrac de gri rutine.
Te imprim ca pe-un tatu.

Lângă inimă schițez
Zâmbetul tău cald, cuminte,
Iar pe spate îmi brodez
Brațe calde, dulci cuvinte.

Tu pe buze-mi desenezi
Alte tale buze moi.
Eu râd tare, tu pictezi,
Cu iubire sâni-mi goi.

Lasă-mă așa, pictată,
Să mă uit candva-n oglindă.
Și de mo-i lăsa uitată
Ori furată de rutină,

O să merg la noi în baie
Și las' hainele să cadă.
Să rog inima albastră
Tot ce ai pictat să vadă.

Și de câte ori din frică,
Vom cădea iar în abis.
Zică ei ce-or vrea să zică,
Noi știm drumu'-n Paradis. 

14 decembrie 2017


Anastasia Popescu. Un produs Blogger.